”Moartea e primul mister care tulbură adânc conştiinţa umană.” (M. Eliade)
Existenţa implică permanent trecerea unor PRAGURI: pragul zilei si al nopţii, pragul anotimpurilor, pragul anului, pragul naşterii, al adolescenţei sau al vârstei adulte, pragul bătrâneţii, pragul morţii şi pragul vieţii de după moarte, pentru cei ce cred în ea.
Trecerea pragului semnifică pătrunderea într- o lume nouă, iar pragul devine în acelaşi timp hotarul, graniţa care distinge şi opune două lumi, dar, în mod paradoxal, şi locul în care aceste lumi comunică, locul care face posibilă trecerea din lumea profană în cea sacră.
Pragul (uşa, poarta) indică soluţia de continuitate a spaţiului, fiind un simbol şi vehicul al trecerii, un loc sacru ce constituie o ruptură în omogenitatea spaţiului, o deschidere prin intermediul căreia devine posibilă trecerea dintr-o regiune cosmică în alta ( din Cer pe Pământ sau de pe Pământ în lumea inferioara ) . Această comunicare dintre Pământ şi Cer este exprimată prin anumite simboluri, toate referindu-se la AXIS MUNDI: stâlpul, arborele, scara, muntele, etc.
"Stilpul" - este o axă cosmică, deoarece, spaţiul din jurul lui se ordonează, devine o ”lume”. Stâlpul face posibila comunicarea cu domeniul celest, fără de care existenţa umană nu ar avea sens, fiindcă nu se poate trăi fără o ”deschidere spre transcedent”, lipsa comunicării riscând regresia spre haos.
"Buchetul funerar" - ramura (simbol al vieţii si al morţii), fiind o parte desprinsă din Arborele Cosmic, face posibila aflarea căii prin adâncurile de nepătruns, din apele cărora s-a ridicat Arborele Primordial. Prezenţa sa la căpătâiul celui trecut în ”regatul umbrelor” are menirea de a-l ajuta să se orienteze în spaţiul thanatic şi să treacă apele Haosului.
"Arca Soarelui" - cea care poartă astrul, în drumul său prin cele două lumi, şi pluteşte pe Apele Primordiale, în care coexistă germenii oricărui început şi premisele inevitabilului sfârşit, are semnificaţia de vehicul psihopomp. În ea se află şi casa, care poate fi asociată ideii de cosmos (Imago Mundi- Macrocosmos sau Corp omenesc- Microcosmos), prin proiectarea celor patru orizonturi (faţetele) pe care sunt reprezentate destinele noastre topite în ”curgerea” şi veşnica transformare universală, asemeni Soarelui ce moare în fiecare seară pentru a renaşte în dimineaţa următoare.
"Umbra" -face referire la semnificaţia unui rit de ”purificare,” de trecere printr-un obiect tăiat în două sau printre două ramuri, ideea fiind aceea că se iese dintr-o lume anterioară pentru a se intra în alta nouă. Prezenţa grâului simbolizează pe de o parte moartea naturii umane iar pe de alta învierea celor morţi.
”Batista celui disparut”- asemeni batistelor brodate (ce delimitau adolescenta de
maturitate) oferite de fete, flăcăilor, are menirea de a marca pragul trecerii din lumea aceasta în lumea de dincolo.

"Omul religios trăieşte în două feluri de timp - unul sacru şi altul profan - cel sacru, care este şi cel mai important, se prezintă sub aspectul paradoxal al unui timp circular, reversibil şi recuperabil, un fel de etern prezent mitic, ţn care te reintegrezi periodic prin intermediul riturilor.
 Existenţa umană ajunge la plenitudine printr-o serie de rituri ale trecerii, printr-o serie de iniţieri succesive".

(Iaşi , iulie 1999)

„Expoziţia Dragăi-Irina Popa se constituie într-un mediu ambiant extraordinar de plăcut, în care fiecare dintre vizitatori poate să-şi creeze propriile imagini în legătură cu tema propusă.
Originalitatea demersului artistic consta în renunţarea la orice şablon, iar imaginaţia debordantă a artistei face ca soluţiile plastice să fie inedite. Toate acestea şi multe altele, ne fac să medităm asupra existenţei, dar să ne şi destindem în prezenţa unor opere de adevărată valoare artistică.”
Cotidianul „Ziua de Iaşi”, 22 iulie 1999

"Death is the first mystery that deeply troubles human conscience" (M. Eliade)
Existence permanently implies the passing of new thresholds: day and night, seasons, the year, birth, adolescence or adulthood, old age, death and life after death, for those who believe in it.
The passing of the threshold signifies the penetration into a new world; the threshold becomes at the same time the boundary that distinguishes and opposes two worlds, but paradoxically also the place in which these worlds communicate, the place that makes the passing from the profane world into the sacred one possible.
The threshold (the door, the gate) indicates the continuity solution of space, a passage symbol and vehicle, a sacred place constituting a rupture in the homogeneity of space, an opening by which the passage from a cosmic region into the othee becomes possible (from Sky to Earth, or from Earth to the inferior world). This communication between Earth and Sky is expressed via certain symbols, all of them referring to the AXIS MUNDI: the pole, the tree, the stairway, the mountain, etc.
"The pole" - is a cosmic axis, as the space around it is ordered, becomes a "world". The pole makes possible the communication with the celestial plane, without which the human existence would not make sense, because life is not possible without an "opening towards the transcendent dimension", the lack of communication risking the regression to chaos.
"The funerary Bouquet" - the branch (symbol of life and death), being a part of the Cosmic Tree, makes possible to find out the path by impenetrable depths, from the waters of which the Primordial Tree rose. Its presence at the side of the person departed in the "kingdom of shadows" has the meaning of helping him orient in the death space and pass the waters of Chaos.
"The Ark of the Sun" - carrying the sun in its path through the two worlds, and floats on the Primordial Waters, in which coexist the germs of all beginnings and the premises of the inevitable demise, has the significance of a psychopomp vehicle. In it there is the house, which can be associated with the idea of cosmos (Imago Mundi - Macro-cosmos or Human body - Micro-cosmos), by the projection of the four horizons (facets) on which our destinies are represented, melted in the "flow" and eternal universal transformation, like the Sun that dies each night in order to be reborn the next morning.
"The shadow" - refers to the significance of a "purification" rite, of passing through an object cut in two or through two branches, the idea being that one exits an anterior world in order to enter a new one. The presence of wheat symbolizes on one side the death of human nature, and on the other the resurrection of the dead.
"The demised's handkerchief" - like embroidered handkerchiefs (that delimited adolescence from adulthood), offered by girls to boys, has the meaning of marking the threshold of the passage from this world to the next.

„The religious person lives in two kinds of time - a sacred and a profane one. The sacred one, also the most important, is presented in the paradoxical form of circular, reversible and recoverable time, a kind of eternal mythical present, in which to periodically reintegrate with the aid of rites.
Human existence reaches plenitude by a series of passage rites, a series of successive initiations”.

(July 1999, Iaşi)

"Draga-Irina Popa's exhibition is an extremely pleasant environment, in which each visitor can create his/her own images on the proposed theme.
The originality of the artistic endeavor consists in renouncing any cliché, and the artist's exuberant imagination makes the plastic solutions original. All these and many more make us meditate on existence, but also to relax in the presence of genuinely valuable works of art".
"Ziua de Iaşi" daily, July 22nd 1999